Barcodes or RFID?
La baza utilizarii codurilor de bare se afla principiului numarului de inmatriculare. O placuta de inmatriculare furnizeza o informatie primara care permite doar identificarea autoturismului. Citindu-l nu putem sti amanunte ca proprietarul, marca, culoarea sau anul de fabricatie ale acestuia. Pe baza numarului de inmatriculare insa se pot cauta aceste informatii in baza de date a Politiei.
In acelasi mod functioneaza si codul de bare: cautand in baza de date a magazinului aflam informatii suplimentare legate de produs: pret, denumire (inclusiv greutate/volum), eventual cantitatea aflata in stoc. Din pacate informatii suplimentare referitoare la data fabricatie/expirarii, culoare, marime ar presupune crearea de produse diferite, cu coduri de produs diferite pentru fiecare astfel de caracteristica diferita.
In cazul purtatorilor de informatie RFID (etichete, tag-uri, etc.) datele sunt organizate altfel. Pentru simplitate vom considera etichetele RFID dar lucrurile sunt similare si in celelalte situatii. Fiecare eticheta are un numar unic care poate fi doar citit. Exista apoi o zona de tip memorie care poate fi citita dar si scrisa. Aici se pot memora date cum ar fi codul de produs dar si „amanunte" cum ar fi data de fabricatie/expirare, marimea sau culoarea. Aceasta zona de memorie este impartita in zone mai mici – „sectoare" – care pot fi accesate individual si la care accesul poate fi controlat prin parole.
Principalele beneficii pe care tehnologia RFID le are sunt:
• Se pot citi „simultan" mai multi purtatori de informatie
• Nu este necesar contactul vizual cu purtatorul de informatie, tehnologia RFID functionand prin radiofrecventa,
• Este posibila citirea mai multor etichete simultan si de la distanta, nefiind necesara deschiderea cutiei.
• Fiecare eticheta este unica; in acest fel se poate repeta citirea pana cand toate etichetele au fost citite. Stiind ID-ul fiecarei etichete la citirile succesive nu se mai preiau datele de la etichete care au fost deja citite.
Dupa cum spunea cineva, citirea etichetelor cu coduri de bare este ca si cum ai pescui cu undita in timp ce citirea etichetelor RFID este ca si cum ai pescui cu navodul. La o singura citire se preiau datele de le intreg „bancul" de etichete.
Si atunci cand folosim etichete clasice si cand RFID?
Etichetele clasice sunt ideale pentru anumite aplicatii: stocuri, vanzari, trasabilitate.
Etichetele cu RFID deschid calea catre noi aplicatii, mult mai performante. Ele se folosesc fie atunci cand se doreste stocarea datelor referitoare la marime, culoare, termene de fabricatie sau de expirare, serie, fie cand exista multe articole mici a caror manipulare este dificila si necesita timp (de exemplu bijuteriile dintr-o vitrina) dar si pentru certificare autenticitatii unui produs. In acest din urma caz producatorul poate inscrie o anumita informatie care sa certifice autenticitatea si care, prin inscrierea intr-un sector protejat, sa nu poata fi duplicata.
Aplicatiile de inventariere au de asemenea de castigat prin faptul ca distanta de citire este mare si se pot citi „simultan" mai multe etichete. Practic intr-o incapere cu zeci de obiecte vor fi suficiente doar cateva citiri pentru a inventaria produsele, fara a fi necesara scanarea lor bucata cu bucata.
Una dintre problemele frecvent intalnite la citirea codurilor de bare se refera la dubla citire a codurilor de bare - 2 angajati pot citi si inregistra acelasi produs de doua ori, provocand inexactitati in stoc.
Atunci cand etichetele RFID sunt citite, acestea fiind unice, sistemul "va sti" ca respectiva eticheta a fost citita de mai multe ori si atunci o va inregistra o singura data.
Principalul dezavantaj al tehnologiei RFID este legat de costuri. Desi acestea sunt mai mari, tehnologia RFID devine tot mai raspandita datorita eficientei sporite si a diversitatii datelor disponibile.